Destinul

Etichete: , , , , ,

Destinul

Destinul

E destinul, se gândi Fernando când ridică vâsla și găsi colierul atârnând de ea. Străluci în lumina lunii o clipă, înainte ca lustrul să-i fie înghițit de umbrele clădirilor pe lângă care aluneca barca. Își aminti când îl văzuse pentru prima oară în jurul gâtului ei elegant, pe când era așezată în gondola lui împreună cu fratele ei geamăn. Fire de argint întrepătrunse țineau în îmbrățișarea lor fragilă un medalion rotund. Poate era o moștenire de familie, darul unui bunic muribund sau al unui pretendent îndrăgostit. În acea zi, era fericită. Strălucitoare ca lumina soarelui, se agăța de brațul fratelui

Continue Reading

Ființa electrică

Ființa electrică

— Sunt multe uși închise în această casă, mi-a spus Tesla în timp ce sălta pe hol, în rochia ei cu volănașe, chicotind de plăcere. Sunetele ar fi trebuit să fie cele ale unui copil jucăuș, dar venind din gura ei, în acea acasă, păreau mai degrabă tânguirile îndepărtate ale unei fantome. Fața îi era acoperită de un văl, dar nu putea să-i ascundă paloarea roșiatică a buzelor sau felul în care se arcuiau cu o satisfacție răutăcioasă când îi îngrijora pe cei din jurul ei. Era „ființa electrică”, sacrosancta mater familias, un copil de doar 9 ani. După cină,

Continue Reading

Lăsați robotul să scrie!

Lăsați robotul să scrie!

Prima dată când a auzit despre existența unui robot care scrie ficțiune, Pat T. Knight, autor de succes de romane polițiste, a râs. Cum ar putea vreodată o mașină, un program, ce mai, să conceapă o carte coerentă, inovatoare, care să își țină publicul în priză de la prima până la ultima pagină? – Adevărul e că multe dintre poveștile scrise de roboți au ca și coautori inventatorii lor, recunoscu Leyla, editoarea lui. Luau prânzul împreună, într-un pub din Shaftesbury Avenue aproape de sediul editurii Centauri. – Toate frazele care îți dădeau fiori s-au dovedit a fi inspirate de oameni,

Continue Reading

Porțile Zeului Inari

Porțile Zeului Inari

Eram studentă în Japonia de o lună când m-am mutat în căminul studenților străini din suburbia Mukaijima din Kyoto. Camerele noastre, garsoniere de o mărime potrivită, aveau o cameră, o bucătărie-hol și o baie de vreo doi metri pătrați, turnată dintr-o bucată, cu o cadă macăr înaltă dacă nu lată, o chiuvetă și un WC. WC-ul, spre deosebire de alte toalete din Japonia, nu cânta. Balconul era acoperit de o plasă pentru a proteja împotriva ciorilor sau sinuciderii. Nu mi s-a spus care dintre ele. Blocul fusese construit prin anii ’70 și amintea vag de acea perioadă nefericită a arhitecturii

Continue Reading

Răul Poartă Roșu 5

Răul Poartă Roșu 5

Capitolul IX Alina nu-mi mai vorbeşte. De fiecare dată când încep o conversaţie de orice fel cu Radu, ajunge să urle la mine să-mi revin odată. Surprinzător, Adi e singurul care, deşi oarecum reticent, continuă să mă susţină. A fost de acord să vorbească cu soră-sa să insiste pe lângă Alexandra să mă vadă. În schimbul ajutorului său, m-a pus să-i promit să nu mai umblu noaptea aiurea prin oraş. I-am promis. Noaptea stau pe marginea patului meu, îmbrăcat şi încălţat, privind în gol. Simt nevoia să plec, să ies, mă simt sufocat, închistat între acei patru pereţi şi privirea

Continue Reading

Răul Poartă Roșu 4

Răul Poartă Roșu 4

Capitolul VII Sunt la Muzeul de Artă, într-una din sălile de la etaj care arată mai degrabă a depozit decât a sală de expoziţie. Pachete mari, dreptunghiulare, groase de câteva degete, împachetate în hârtie albă, murdară şi pe alocuri ruptă, sunt împrăştiate peste tot. Un bec chior luminează camera chiar dacă  afară e încă soare. — E prea umbrită sala, îmi explică Antoniu în timp ce deschide uşa cu o cheie şi mă poftește înăuntru. De obicei la expoziţii se pun spoturi. Oricum vernisajele se fac seara. Ieri, la telefon, Antoniu mi-a spus: — Se pare că se deschide la

Continue Reading

Răul poartă roșu 3

Răul poartă roșu 3

Capitolul V Primul lucru pe care-l aud sunt două persoane – un băiat şi o fată – certându-se undeva aproape de mine. Nu pot să disting clar cuvintele. Vocile lor sunt estompate. Când în sfârşit devin mai clare, încetează să-mi pese: o durere îngrozitoare de cap îmi acaparează toată atenţia. Se face brusc linişte. — Cris, eşti treaz! observă o voce cunoscută de fată. Îmi deschid ochii şi trebuie să clipesc de câteva ori până imaginea îmi devine clară. Capul îmi bubuie în continuare ca o bombă cu ceas gata să explodeze. Alina şi Radu mă privesc cu ochi mari

Continue Reading

Răul Poartă Roșu 2

Răul Poartă Roșu 2

Capitolul IV Investigaţia mea, în ciuda zelului cu care am început-o, a ajuns într-un punct mort. Am încercat fără sorţi de izbândă să aflu noi interpretări ale legendei femeii în roşu, dar nimeni nu auzise de altcineva înafară de Ducu şi de George. Eram pe punctul de a renunţa când, surprinzător, Ovidiu mi-a sărit în ajutor. — Am discutat despre toată  povestea asta cu dama în roşu cu câţiva oameni şi ei mi-au spus de o altă variantă pe care o ştiau, mi-a explicat el într-o pauză. E vorba de un student de la arte care a dispărut anul trecut.

Continue Reading

Răul poartă roșu 1

Răul poartă roșu 1

  „Sunt doar două tragedii în viaţă: una e să nu obţii ceea ce vrei, iar cealaltă să obţii.” Oscar Wilde Prolog Legendă urbană n. Poveste apocrifă care implică evenimente din trecutul recent, incluzând deseori elemente de groază şi umor, care se răspândeşte rapid şi este considerată popular a fi adevarătă. Se spune că apare doar noaptea. Ucigător de frumoasă, înaltă, suplă – perfectă. N-are importanţă dacă e iarnă sau vară, poartă întotdeauna doar o rochie scurtă de un roşu sângeriu. N-o vezi în cafenele, cluburi, baruri, asteptând pe cineva, într-un cinematograf arhiplin sau pe un troleu care-şi parcurge ultimul

Continue Reading