Răul Poartă Roșu 5

Etichete: , , , ,

Răul Poartă Roșu 5

Răul Poartă Roșu 5

Capitolul IX Alina nu-mi mai vorbeşte. De fiecare dată când încep o conversaţie de orice fel cu Radu, ajunge să urle la mine să-mi revin odată. Surprinzător, Adi e singurul care, deşi oarecum reticent, continuă să mă susţină. A fost de acord să vorbească cu soră-sa să insiste pe lângă Alexandra să mă vadă. În schimbul ajutorului său, m-a pus să-i promit să nu mai umblu noaptea aiurea prin oraş. I-am promis. Noaptea stau pe marginea patului meu, îmbrăcat şi încălţat, privind în gol. Simt nevoia să plec, să ies, mă simt sufocat, închistat între acei patru pereţi şi privirea

Continue Reading

Răul Poartă Roșu 4

Răul Poartă Roșu 4

Capitolul VII Sunt la Muzeul de Artă, într-una din sălile de la etaj care arată mai degrabă a depozit decât a sală de expoziţie. Pachete mari, dreptunghiulare, groase de câteva degete, împachetate în hârtie albă, murdară şi pe alocuri ruptă, sunt împrăştiate peste tot. Un bec chior luminează camera chiar dacă  afară e încă soare. — E prea umbrită sala, îmi explică Antoniu în timp ce deschide uşa cu o cheie şi mă poftește înăuntru. De obicei la expoziţii se pun spoturi. Oricum vernisajele se fac seara. Ieri, la telefon, Antoniu mi-a spus: — Se pare că se deschide la

Continue Reading

Răul poartă roșu 3

Răul poartă roșu 3

Capitolul V Primul lucru pe care-l aud sunt două persoane – un băiat şi o fată – certându-se undeva aproape de mine. Nu pot să disting clar cuvintele. Vocile lor sunt estompate. Când în sfârşit devin mai clare, încetează să-mi pese: o durere îngrozitoare de cap îmi acaparează toată atenţia. Se face brusc linişte. — Cris, eşti treaz! observă o voce cunoscută de fată. Îmi deschid ochii şi trebuie să clipesc de câteva ori până imaginea îmi devine clară. Capul îmi bubuie în continuare ca o bombă cu ceas gata să explodeze. Alina şi Radu mă privesc cu ochi mari

Continue Reading

Răul Poartă Roșu 2

Răul Poartă Roșu 2

Capitolul IV Investigaţia mea, în ciuda zelului cu care am început-o, a ajuns într-un punct mort. Am încercat fără sorţi de izbândă să aflu noi interpretări ale legendei femeii în roşu, dar nimeni nu auzise de altcineva înafară de Ducu şi de George. Eram pe punctul de a renunţa când, surprinzător, Ovidiu mi-a sărit în ajutor. — Am discutat despre toată  povestea asta cu dama în roşu cu câţiva oameni şi ei mi-au spus de o altă variantă pe care o ştiau, mi-a explicat el într-o pauză. E vorba de un student de la arte care a dispărut anul trecut.

Continue Reading

Răul poartă roșu 1

Răul poartă roșu 1

  „Sunt doar două tragedii în viaţă: una e să nu obţii ceea ce vrei, iar cealaltă să obţii.” Oscar Wilde Prolog Legendă urbană n. Poveste apocrifă care implică evenimente din trecutul recent, incluzând deseori elemente de groază şi umor, care se răspândeşte rapid şi este considerată popular a fi adevarătă. Se spune că apare doar noaptea. Ucigător de frumoasă, înaltă, suplă – perfectă. N-are importanţă dacă e iarnă sau vară, poartă întotdeauna doar o rochie scurtă de un roşu sângeriu. N-o vezi în cafenele, cluburi, baruri, asteptând pe cineva, într-un cinematograf arhiplin sau pe un troleu care-şi parcurge ultimul

Continue Reading

The Invisible Girl, Epilogue: Rainbows over MegK

The Invisible Girl, Epilogue: Rainbows over MegK

“Really, at your age, what were you thinking?” Jor asked as Rul entered the office, all stitched up. On account of the blood loss and head trauma, he had apparently passed out and fallen overboard during the body retrieval. “Can’t let the subs have all the fun, can we?” Rul tried to laugh, but stopped when he realized even a small attempt at it caused him a rather nasty headache. “Too bad about your girl…It’s a shame especially when they’re so young. If you want to see the body, it’s…” “No, that’s okay,” Rul said, feeling a chill creep up

Continue Reading

The Invisible Girl, Chapter 3: The Magician

The Invisible Girl, Chapter 3: The Magician

“Oh, this guy,” Jor suddenly said from behind him and Rul startled awake. The office, previously occupied only by a few drifting colleagues, was now suddenly much too lively. He blinked rapidly a few times and turned toward Jor. He was looking at one of Sparky’s sketches from Lucy’s memories. “You know him?” he asked hopeful. “Yeah, that’s Fluke, used to be a pick-pocket up on level 19. He had quite the guts on him, even stole from uppers if he got the chance,” he said. “Why wasn’t he in the system then?” Rul asked. “He never got caught so

Continue Reading

The Invisible Girl, Chapter 2: Lucy

The Invisible Girl, Chapter 2: Lucy

It took Rul another two hours to return to headquarters, get the lab to construct the tissue needed to emulate the fingerprints – something the labs usually denied the knowledge of, but that was a far too standard subversion tactic not to have become routine – and then return to level 15 where to his annoyance he was once again subjected to security checks. “You’d think they’d show a little solidarity to a man in uniform,” he said to Marcus as he rearranged his clothes.  However he himself was well aware of the never ending feud between MegK’s security factions.

Continue Reading

The Invisible Girl, Chapter 1: Airlift

The Invisible Girl, Chapter 1: Airlift

MegaKaleidon had a population just shy of one billion. It had been an ambitious metropolis from the very beginning. Its first ever recorded census put it at 30 million. One year there had been nothing there but fields, the next, a colossus had been erected with the seal of approval of the almighty viceroy himself. It was like a hungry toddler eating everything in sight. It speedily swallowed the suburban areas around it, the villages, the cities, it encouraged an elevated birth rate, attracted investors as well as immigrants, it granted asylum, rehabilitated criminals, and became the number one location

Continue Reading