Eram studentă în Japonia de o lună când m-am mutat în căminul studenților străini din suburbia Mukaijima din Kyoto. Camerele noastre, garsoniere de o mărime potrivită, aveau o cameră, o bucătărie-hol și o baie de vreo doi metri pătrați, turnată dintr-o bucată, cu o cadă macăr înaltă dacă nu lată, o chiuvetă și un WC. WC-ul, spre deosebire de alte toalete din Japonia, nu cânta. Balconul era acoperit de o plasă pentru a proteja împotriva ciorilor sau sinuciderii. Nu mi s-a spus care dintre ele. Blocul fusese construit prin anii ’70 și amintea vag de acea perioadă nefericită a arhitecturii

Continue Reading