Mr Tanaka Says Goodbye

Mr Tanaka Says Goodbye

Mr Tanaka Says Goodbye

The day Mr Tanaka decided to say goodbye to the world it was a crisp spring morning and the cherry trees lining the Kamo River had yet to bloom. The buds, still wary of the last chilly breaths of winter, lay huddled on the barren branches, waiting. Mr Tanaka was sitting on a bench watching the still-dozing nature and it occurred to him he did not wish to see the cherry blossoms that year. He, who was considered an avid lover of passing beauty. He, who had just the previous fall bought a special lens advertised as ideal for photographing

Continue Reading

The Body Electric va apărea în două formate în 2017

The Body Electric va apărea în două formate în 2017

The Body Electric, povestirea mea fantastică despre Marcus, care se găsește invitat într-o casă misterioasă cu multe uși închise și o matriarhă răutăcioasă de 9 ani, va apărea în limba română în numărul din februarie 2017 al Revistei de Suspans. Va fi, de asemenea, înregistrată de jurnalul audio The Breakroom Stories mai târziu anul acesta. The Body Electric este o povestire inspirată de scrierile lui Mircea Eliade. A fost scrisă inițial ca temă finală a unui seminar numit (oarecum oximoronic) Teoria Practicii din cadrul masteratului de creație literară pe care l-am urmat în Anglia. A fost publicată pentru prima oară în iulie

Continue Reading

Frumusețea lucrurilor trecătoare va apărea la Editura Adenium în mai 2017

Frumusețea lucrurilor trecătoare va apărea la Editura Adenium în mai 2017

Frumusețea lucrurilor trecătoare, romanul meu de debut despre viața studenților străini din Kyoto, va apărea la Editura Adenium în această primăvară. Voi publica mai multe detalii despre evenimentele de lansare odată ce acestea vor fi stabilite. Frumusețea lucrurilor trecătoare a marcat pentru mine o primă încercare serioasă de întoarcere la scrisul în limba română după șapte ani de scris predominant în limba engleză. Nu aș fi avut curajul să fac acest pas fără încurajările și corectura Andradei Fiscutean și Aniței Țicală, care mi-au fost alături de la primul până la ultimul capitol și de-a lungul anevoiosul drum care a dus

Continue Reading

Lăsați robotul să scrie! a câștigat Premiul II la Concursul Național de Proză Scurtă Helion 2016

Lăsați robotul să scrie! a câștigat Premiul II la Concursul Național de Proză Scurtă Helion 2016

Lăsați robotul să scrie!, povestirea mea despre problemele cu care se confruntă un scriitor de thrillere popular din Anglia când editura care-l publică decide să cumpere un robot care scrie a câștigat Premiul II la Concursul Național de Proză Scurtă Helion 2016.  Lucrările premiate vor fi publicate în revista Helion, atât online cât și în varianta tipărită. Premiile vor fi înmânate în timpul Sesiunii Helion (6-7 mai 2017). Această povestire este prima de acest fel pe care am scris-o în limba română și, fiind mai mult speculativă decât științifico-fantastică, nu eram sigură cât de bine va fi primită de juriul concursului.

Continue Reading

The Sense of An Ending

The Sense of An Ending

To me, both as a writer and a reader, endings have always been about harmony and an unnameable feeling of elation, as if you’ve been holding your breath the entire time and a great sigh, shuddering with the pent-up emotions of a literary journey escapes you when you reach that final phrase. The end. Many books have endings that function as epilogues rather than the ultimate climax, but I always found works that finish on the greatest reader engagement to be the most memorable. At the same time a bad ending can ruin a story especially when it seems to

Continue Reading

Porțile Zeului Inari

Porțile Zeului Inari

Eram studentă în Japonia de o lună când m-am mutat în căminul studenților străini din suburbia Mukaijima din Kyoto. Camerele noastre, garsoniere de o mărime potrivită, aveau o cameră, o bucătărie-hol și o baie de vreo doi metri pătrați, turnată dintr-o bucată, cu o cadă macăr înaltă dacă nu lată, o chiuvetă și un WC. WC-ul, spre deosebire de alte toalete din Japonia, nu cânta. Balconul era acoperit de o plasă pentru a proteja împotriva ciorilor sau sinuciderii. Nu mi s-a spus care dintre ele. Blocul fusese construit prin anii ’70 și amintea vag de acea perioadă nefericită a arhitecturii

Continue Reading

Sacrifice Everything Performed by Namrata Bindra

Sacrifice Everything Performed by Namrata Bindra

Do you have a dream, my friend? You there with the million books unread. You, the model inside that plump shell. You, billionaire extraordinaire hiding in your parents’ attic. You, beautiful maiden with a cock. You, with the Nobel Prize on your cubicle desk. Do you have a dream? I am here to strike a deal, will you not listen to my whispers? Will you not greet my friendly shade when it stains your walls with darkness? Will you not listen for my steps in the night, oh weary travellers of a world so gloom? I am a friend. I

Continue Reading

Wanderers Performed by Candice Moore

Wanderers Performed by Candice Moore

In the beginning, there were two. She, wandering barefooted in the snow, clutching the torn and bloody dress to her chest and he, a bulky old warrior, covered in wolf skin, sword by his side. They noticed each other in the distance, mirroring shadows in flight. Their trajectories seemed to glide together naturally against their better judgement and desires. The first real glimpse they caught of one another equally frightened them. She thought him a monstrous wolf of legend. He saw a spectre, draped in white, with a fiery halo wiping up around her face. But the storm receded and

Continue Reading

Răul Poartă Roșu 5

Răul Poartă Roșu 5

Capitolul IX Alina nu-mi mai vorbeşte. De fiecare dată când încep o conversaţie de orice fel cu Radu, ajunge să urle la mine să-mi revin odată. Surprinzător, Adi e singurul care, deşi oarecum reticent, continuă să mă susţină. A fost de acord să vorbească cu soră-sa să insiste pe lângă Alexandra să mă vadă. În schimbul ajutorului său, m-a pus să-i promit să nu mai umblu noaptea aiurea prin oraş. I-am promis. Noaptea stau pe marginea patului meu, îmbrăcat şi încălţat, privind în gol. Simt nevoia să plec, să ies, mă simt sufocat, închistat între acei patru pereţi şi privirea

Continue Reading

Răul Poartă Roșu 4

Răul Poartă Roșu 4

Capitolul VII Sunt la Muzeul de Artă, într-una din sălile de la etaj care arată mai degrabă a depozit decât a sală de expoziţie. Pachete mari, dreptunghiulare, groase de câteva degete, împachetate în hârtie albă, murdară şi pe alocuri ruptă, sunt împrăştiate peste tot. Un bec chior luminează camera chiar dacă  afară e încă soare. — E prea umbrită sala, îmi explică Antoniu în timp ce deschide uşa cu o cheie şi mă poftește înăuntru. De obicei la expoziţii se pun spoturi. Oricum vernisajele se fac seara. Ieri, la telefon, Antoniu mi-a spus: — Se pare că se deschide la

Continue Reading