Cărțile mele preferate din 2018

E acea perioadă a anului când mă uit la cărțile pe care le-am citit în ultimele 12 luni, îmi aleg preferatele și mă gândesc la ce (și la cât) aș vrea să citesc în noul an. Mi-a plăcut să vorbesc despre ele anul trecut pe blogul site-ului meu, așa că am decis să fac la fel și în 2019.

În general, 2018 a fost un an dezamăgitor în materie de citit: nu am reușit să ajung nici la jumătatea Reading Challenge-ului de pe Goodreads, mi-am pierdut vremea cu mai multe cărți lungi care n-au meritat să fie citite dar m-am încăpățânat să le termin, și nu am citit multe cărți pe care mi-am propus să le citesc în sfârșit. Dar să vedem ce s-a întâmplat…

Socotelile din piață…

La începutul lui 2018, mi-am propus ambițiosul Reading Challenge de 72 de cărți pentru a ajunge la 500 de cărți citite după socoteala mea personală, nu dupa cea de pe Goodreads. Stăteam destul de bine cu cititul prin mai, ajunsesem deja la 25 de cărți și eram cât de cât optimistă că voi reuși să termin cu bine provocarea.

În iunie însă s-a întâmplat ceva total neașteptat: am început să lucrez două slujbe în paralel. Am acceptat un proiect de freelancing care a adăugat încă 32 de ore de muncă pe săptămână celor 40 pe care deja le petreceam într-un birou din Cluj-Napoca. Asta a însemnat că, pe o perioadă de trei luni (și vara, ha), a trebuit să renunț la absolut tot, de la weekenduri, la ieșiri în oraș și, bineînțeles, la citit. Pe lângă faptul că a fost o perioadă stresantă pentru mine din cauza  volumului de muncă, lipsa bruscă a cărților din viața mea a fost de-a dreptul dureroasă.

De-abia în ultimele două luni din an am reușit să revin la vechiul meu ritm de citit, dar asta a însemnat că nu am avut nicio șansă să mai recuperez și să ajung la 72 de cărți citite. Care a fost, deci, scorul la finalul lui 2018? 30 de cărți citite:

Multe dintre cărțile citite anul acesta nu se aflau pe lista mea, dar am ajuns la ele din diferite motive: m-am mutat într-un apartament care avea deja o bibliotecă în cameră (cum să mă abțin să nu mă uit prin ea?), am fost la câteva întâlniri organizate de Schimb de Cărți Cluj (cum să nu particip?) sau am auzit vorbindu-se de unele cărți (cum să nu le caut?). În final, doar 8 dintre cărțile citite în 2018 erau pe lista mea la începutul anului.

Cartea mea preferată din 2018

Anul trecut am ezitat să numesc o carte anume ca preferata absolută a anului având în vedere că citesc diferite genuri de cărți, dar de data aceasta a fost o carte (în trei volume) care mi-a plăcut mai mult decât toate celelalte pe care le-am citit la un loc și cred că a devenit una din cărțile mele preferate din toate timpurile: Istoria Cruciadelor de Steven Runciman.

După ce am vizitat anul trecut Malta și Israelul, am vrut să citesc o carte despre cruciade, pentru a ști mai multe despre istoria acestor locuri. Cercetând diferite surse și recomandări, toată lumea părea de acord că Istoria Cruciadelor a lui Runciman e o carte de referință. Chiar dacă a fost scrisă în anii ’50 și cercetările istorice au adus la lumină și alte detalii în legătură cu cruciadele de atunci, cei care au citit-o vorbeau despre ea cu afecțiune (lucru pe care îl înțeleg și pe care îl simt acum și eu) și asta de obicei e un semn bun.

Îmi plac în general scriitorii englezi umaniști, în special cei care scriu nonficțiune. Le lipsește aroganța americanilor și francezilor și tratează toate subiectele cu un dram de umor britanic, caută realitatea dincolo de exagerările vechilor istorici în loc să le ia de bune, folosesc surse multiple și perspective diferite. Runciman a fost unul dintre primii care, de exemplu, a vorbit și despre perspectiva popoarelor musulmane în perioada cruciadelor, iar Saladin e cea mai admirabilă personalitate istorică din întreaga sa lucrare.

Toate cele trei volume sunt pline de personaje istorice și religioase faimoase: de la Richard Inimă de Leu și Frederick Barbarossa, la Saladin, Genghis Khan și Sfânții Bernard și Francisc. Cruciații însă, deși încep cu personalități memorabile, familiile lor se risipesc și devin tot mai puțin interesante cu trecerea anilor. Apar mai târziu însă câteva personalități diplomatice carismatice ca Reynald de Sydon și Usama isn Munqidh ale cărui memorii, reunite în the Book of Contemplation de către Penguin, sunt acum pe lista mea de cărți de citit.

Mi-a plăcut mult și că Runciman, deși scriind în anii ‘50 despre un subiect predominant masculin ca războaiele, s-a oprit și asupra personalităților feminine, asupra influenței și sorții lor.    

Dacă vă place istoria, v-o recomand cu multă căldură. Am citit-o în engleză, dar a apărut și-n traducere în limba română la editura Nemira.

Literary fiction

Dintre cele 30 de cărți citite anul trecut, 9 au fost din categoria literary fiction. Preferatele mele sunt două cărți netraduse deocamdată în limba română (sau cel puțin eu nu am reușit să le găsesc): Go Tell It on the Mountain de James Baldwin, și The Enchanted April de Elisabeth von Arnim.

Go Tell It on the Mountain e un portret foarte viu al unei familii negre trăind în inima Harlemului de după al Doilea Război Mondial. Baldwin e un scriitor extraordinar, scrie cu elocvență, o înțelegere profundă a sufletului uman și a ciocinirilor dintre natură, credință și societate.

The Enchanted April e o carte multă mai ușurică în comparație, mai mult drăguță decât profundă, poate chiar un pic naivă, despre patru englezoaice nemulțumite de viețile lor care decid să petreacă un aprilie magic într-un castel din Italia. Cred că mi-a plăcut mult pentru că am citit-o când eu însămi am decis să evadez o vreme la Paris.

Nonfiction

Am citit 8 cărți de nonficțiune anul acesta. Despre preferata mea am vorbit deja destul. Alte două care mi-au plăcut mult au fost un volum de eseuri de Ursula K. Le Guin, The Wave in the Mind: Talks and Essays on the Writer, the Reader and the Imagination și o carte despre teoria poeziei, On Poetry de Glyn Maxwell.

Eseurile lui Ursula K. Le Guin mi-au amintit mult de cele ale lui Umberto Eco: amândoi au fost pasionați de domeniile lor, puteau să vorbească despre orice și abordau teme literare și sociale cu ușurința unor intelectuali care știau că au la dispoziție resurse aproape nelimitate. Mi-au plăcut în mod deosebit eseurile lui Le Guin referitoare la scris, armonia cuvintelor și propriile ei experiențe ca scriitoare.

„Prose and poetry—all art, music, dance—rise from and move with the profound rhythms of our body, our being, and the body and being of the world. Physicists read the universe as a great range of vibrations, of rhythms. Art follows and expresses those rhythms. Once we get the beat, the right beat, our ideas and our words dance to it, the round dance that everybody can join. And then I am thou, and the barriers are down. For a little while.”

Ursula K. Le Guin – The question I get asked most often

Am citit cartea lui Maxwell pentru că am început să cochetez cu ideea de a scrie poezie, dar nu prea știam de unde să încep, așa că o prietenă, poetă publicată în Anglia (puteți citi o poezie foarte frumoasă de-a ei aici), mi-a recomandat On Poetry. M-am gândit că s-ar putea să fie o carte greoaie și neplăcută, plină de explicații de rime și accente și alte lucruri de genul acesta, dar a fost în schimb foarte amuzantă, plină de exemple și exerciții, povestită cu umor englezesc și cu o profundă înțelegere și iubire a poeziei.

Am fost dezamăgită de Mitologia Nordică a lui Neil Gaiman. Poate publicul ei țintă sunt tinerii cititori, pentru că Gaiman a sărit multe dintre detaliile mai mature (ca insultele aruncate de Loki tuturor zeilor la un banchet). Sunt mult mai complexe versiunile originale ale povestirilor incluse în Edda în proză a lui Snorri Sturluson (tradusă și în română ca Edda: Povestiri din mitologia nordică) și Edda poetică anonimă.

Poezie

Am citit 6 volume de poezie anul acesta. Preferate mea a fost The Gift a poetului persan Hafiz (sau Hafez), o carte care era pe lista mea de citit de câțiva ani, de când am dat de ea din greșeala în sala de așteptare a unui studio de yoga din Bali. Mi-a luat o vreme să o găsesc, fiind o ediție mai veche, dar în 2018 am reușit în sfârșit să o citesc.

Unul dintre cei mai cunoscuți poeți din lume, Hafiz este considerat apogeul literaturii persane, poeziile lui au devenit proverbe și zicale în țara sa natală, mulți învățându-le încă pe de rost. Scriind în secolul XIV, poeziile lui Hafiz vorbesc despre o iubire extatică față de Dumnezeu sub forma Mult-Iubitului (Beloved e termenul folosit în engleză), dar multe sunt și încercări din partea lui Hafiz de a-i fi un prieten cititorului și de a-i fi alături în calea spre înțelegerea de sine și a universului. Sună cam complicat acum că am scris-o, dar haideti să vă arăt un exemplu ca să vă dați seama de ce sunt așa de frumoase poeziile lui:

O altă colecție de poezie recentă care mi-a plăcut a fost Night Sky with Exit Wounds de Ocean Vuong. Poezii viscerale, cu cuvinte care curg într-un ritm propriu și care-ți evocă imagini în minte care sunt greu de uitat.

Genre Fiction

Anul acesta nu am citit foarte multe cărți care pot fi încadrate în anumite genuri ca SF și fantasy. Au fost de fapt doar patru și Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury a fost singura care a meritat cu adevărat citită. A fost pe lista mea de citit de o vreme, dar aveam impresia că ideile din ea nu pot să mai fie relevante în ziua de azi. Iată însă că m-am înșelat amarnic, și unele lucruri se pot cu ușurință aplica și erei digitale:

Iar ca o avertizare: dacă v-a picat cu tronc miniseria The Alienist ca și mie, lăsați în pace cărțile: sunt lungi și chiar nu merită citite. Toate interacțiunile dintre personajele care apar în serial sunt aproape inexistente în carte, iar dacă știți deja cum se rezolvă cazul, nu rămâne nimic interesant de citit.

En Français! 

În 2018, m-am apucat să citesc și în franceză. Am reușit să termin deocamdată doar două cărți, iar una dintre ele a fost un graphic novel. Încet și cu voie bună, sper să reușesc să intru în normal și să pot, cu timpul, să citesc și în franceză cu aceeași ușurință ca în română și engleză.

Bonus

Ca o ultima notă asupra lui 2018, am primit cadou de ziua mea Step Aside Pops, a doua colecție de benzi desenate a lui Kate Beaton, canadianca din spatele siteului Hark! A Vagrant. Benzile pot fi citite gratis pe siteul ei și sunt de obicei glume pe teme literare și istorice, pe care le recomand tuturor amatorilor!

În 2019

Aș vrea ca în 2019 să trec în sfârșit de pragul de 500 de cărți citite. Asta ar însemna 42 de cărți după socoteala mea personală.

De ce diferă socoteala mea personală de cea de pe Goodreads? Din două motive simple: unul e că nu consider graphic novel-urile ca fiind cu adevărat cărți. Unele sunt însă atât de bine scrise și interesante încât simt nevoia să le pun pe lista de pe Goodreads (ca Watchmen, Sandman, Persepolis etc.). Și da, asta înseamnă că în 2018 consider de fapt că am citit doar 28 de cărți.

Al doilea motiv este că sunt unele cărți care apar pe Goodreads ca volume multiple, dar eu le consider o singură carte. Nu mă refer aici la seriile gen Harry Potter, Dune etc., ci la cărțile lungi ca Mizerabilii, Război și Pace și-așa mai departe. Aceste două lucruri au creat o discrepanță de 19 cărți între lista mea „oficială” și cea de pe Goodreads.  

Cât despre ce voi citi în 2019, de obicei asta rămâne un mister până mă apuc să citesc, dar am câteva cărți clasice pe care deja le-am început și pe care sigur le voi termina. Printre ele sunt Mizerabilii de Victor Hugo (în sfârșit am ajuns aproape la jumătatea volumului trei!) și Little Women (Fiicele Doctorului March) de Louisa May Alcott, carte care a împlinit 150 de ani în 2018, dar pe care n-am apucat niciodată să o citesc deși am văzut multe ecranizări. Am începute și Istoriile lui Herodot și The Age of Alexander, o selecție din Viețile Paralele ale lui Plutarch. Ah și am  încă multe cărți pe rafturi și pe Kindle, dar mai bine nu mă gândesc prea mult la asta!

Am decis să rotunjesc numarul la 50 pentru Reading Challenge. Sper ca anul acesta nu va fi prea turbulent pentru programul meu de citit și voi reuși să îmi îndeplinesc provocarea cu succes! Ținteți-mi pumnii!