Au trecut câteva luni de când am făcut ultima trecere în revistă a recenziilor pentru Frumusețea lucrurilor trecătoare, așa că m-am gândit că e cazul să mai fac un blog post pentru a le include și pe cele mai noi.
În primul rând, m-am bucurat foarte mult ca a apărut o primă recenzie video pentru carte! Devoratoarea de cărți a realizat o recenzie foarte drăguță pe canalul ei de YouTube pe care vă invit să o vizionați:
Să trecem acum la recenziile scrise! Doi scriitori de SF și nu numai mi-au făcut onoarea de a citi Frumusețea lucrurilor trecătoare și să publice niște recenzii foarte frumoase pentru ea.
Alexandru Lamba, autorul romanelor Arhitecții Speranței și mult lăudatului Sub Steaua Infraroșie, scrie despre Frumusețea lucrurilor trecătoare în Revista de Suspans:
„Însă cartea nu e un simplu jurnal de călătorie. Nu de puține ori printre paginile ei te surprinde câte un pasaj meditativ, câte o reflecție asupra diferențelor culturale dintre noi și cetățenii țării soarelui-răsare, despre frumusețile sau sacrificiile pe care traiul în acea țară le cere. Aici rezidă mare parte din frumusețea cărții, în faptul că autoarea nu se teme să-și expună propriile concluzii, să analizeze și să chestioneze tabuurile. Spre final, pot spune chiar că m-au surprins referințele la atitudinea japonezilor față de cutremure (Jishin), dar mai cu seamă la atrocitățile celui de-al doilea război mondial, având ca punct central bombardamentul atomic (Genbaku). Modul de abordare preferențial și mecanismele defensive ale profesorilor autohtoni vis-a-vis de aceste probleme au făcut deliciul lecturii pentru mine.”
Lucian Dragoș Bogdan, autorul seriei Frontiera și a trilogiei Omul-Fluture scrisă împreună cu Teodora Matei, scrie despre Frumusețea lucrurilor trecătoare în Helion SF Online:
„Cartea reușește să se constituie într-un ghid prin care cititorul european este inițiat în tainele culturii nipone. Aflăm, de la început, de ce Adriana a devenit Adoriana în gura localnicilor, precum și ce este cu particula „-san”, întâlnită atât de des în cărțile și filmele ce au ca fundal acele meleaguri. Treptat, ni se devoalează sărbători locale, obiceiuri, curiozități. Prin fața obiectivului trec studenți din toate colțurile lumii, iar poveștile din spatele lor sunt conturate din câteva trăsături de pensulă, întocmai ca ideogramele japoneze. De altfel, titlul fiecărui capitol începe cu acestea din urmă, se continuă cu denumirea japoneză scrisă cu caractere latine, apoi cu traducerea românească – o foarte frumoasă idee, după părerea mea.”
Andreea Tănase de la Semne Bune, prin intermediul cărora mi-am făcut oficial debutul în România în cadrul Incubatorului de Condeie 2015 cu povestirea Porțile Zeului Inari, scrie despre Frumusețea lucrurilor trecătoare:
„De altfel, toată cartea Andradei Cooș poate fi citită și ca un mic dicționar de cultură japoneză: știm cu toții că tatami este o rogojină pe care se doarme în Japonia, sau că portul tradițional este kimono-ul, însă puțini au gustat sau au auzit vreodată de wagashi – un desert japonez care se mănâncă împreună cu ceaiul, de yukata – un kimono de vară cu un singur strat, sau de onsen-uri – băi termale japoneze unde cei tatuați nu au voie să intre, fiind bănuiți de afilierea la yakuza, mafia japoneză care își tatuează membrii.”
Imola scrie în recenzia ei de pe Cărți cu Colți:
„Când am primit această carte pentru recenzie am avut anumite reţineri să-l citesc, deoarece nu sunt o mare fană a lumii japonezilor, mare greşeală. Odată începută nu am mai putut lăsa cartea din mâna, era atât de captivant şi de frumos scris. Autoarea are un stil atât de frumos de a descrie lucrurile. Prima dată m-am îndrăgostit de peisajele descrise în carte, de obiceiurile ciudate dar totodată foarte interesante ale japonezilor, de personajele foarte diferite dar totuşi fascinante.”
Jurnalistul Constantin Piștea scrie în recenzia lui de pe siteul său personal:
„Andrada Cooş expune, în vreo 180 de pagini, câteva stampe, ca într-o galerie. Mergi printre ele, priveşti stânga-dreapta, zăboveşti asupra uneia sau a alteia, după care treci mai departe, până la capătul galeriei. Ai reacţii diverse, uneori zâmbeşti, în ton cu autoarea stampelor, alteori te miri de diferenţa dintre ce credeai că înseamnă Japonia şi ce vezi că s-a expus, dar continui să mergi, molcom, lin, fără vreo accelerare, până la capătul apropiat.
Inclusă în colecţia de proză a Editurii Adenium, cartea de debut a Andradei Cooş, tânără care a călătorit mult şi a urmat studii de jurnalism şi de creaţie literară, funcţionează ca o expoziţie. Nu e roman, de altfel nici nu se subintitulează astfel, şi se situează mai degrabă la intersecţia dintre reportaj, jurnal şi note de călătorie.”
Nu uitați că puteți afla de unde se poate cumpăra Frumusețea lucrurilor trecătoare aici, iar primele câteva capitole sunt disponibile ca mostră gratuită pe Google Play.